Ride Test Harley-Davidson Roadster – americanul în haine europene

 

Roadster este primul Harley din istoria recentă a mărcii care nu este un cruiser, chiar dacă este un… Sportster. Și este primul model al americanilor din Milwaukee ce se poate încadra 100% în categoria “modern-classic” – sau retro-naked – așa cum este ea înțeleasă de publicul moto european. Clar un model conceput pentru piața de pe Bătrânul Continent, Roadster vine nu doar cu designul potrivit, ci și cu o serie de îmbunătățiri tehnice care fac ca și performanțele sale să fie la nivel cu concurența “locală”.

Autor: Cătălin Șoloc / foto: Cristina Udrescu

Interesant lucru, moștenirea acestui naked (nu-mi vine să cred că folosesc denumirea referindu-mă la un Harley) poate fi urmărită în timp cu mult înainte de apariția, acum aproape 50 de ani, a familiei Sportster din care face parte. Roadster este expresia modernă a seriei K, fabricată din 1954 și până în 1969. K-urile au fost proiectate special pentru curse, iar diferitele declinări – KHR, KRM sau KR-TT – au fost “alergate” cu mare succes în competițiile americane și internaționale de flat-track, dirt-track, circuit și tourist-trophy. De abia la sfârșitul carierei acestei pleiade de cursiere a apărut legendarul XR-750 și apoi primul Sportster.

Așadar, Roadster are un pic de ADN de racer în “vene”, dar acest lucru se regăsește mai ales în design și în poziția de condus și ceva mai puțin în comportamentul rutier, care este docil. Dar, așa cum este tendința culturii modern-classic în Europa, motocicletele din această clasă au o utilizare mai degrabă urbană, pe distanțe scurte și sunt folosite în special pentru factorul “cool” pe care îl emană și care se transmite către posesor. Firește, sunt moderne și performante, adaptate unei plaje largi de utilizări, dacă ar fi să ne gândim doar la Triumph Street Twin sau Moto Guzzi V9, care sunt concurentele directe ale acestui Harley-Davidson. Iar Roadster vine cu un design în perfect acord cu tendințele actuale – un clasic cu ușoare accente sportive (după canoanele anilor ’60, firește) și cu un motor mare, frumos finisat și zgomotos – adică exact ce trebuie.

Spuneam că este un Sportster, iar cea mai apropiată rudă a sa este modelul Forty-Eight (și el adresat pieței europene), cu care împarte multe dintre componente – cadrul, rezervorul, motorul V2 de 1200 cmc, transmisia. Dar Forty-Eight este un cruiser, iar Roadster este un alt soi de “animal”: poziția mai înaltă și ușor aplecată în față este tipică pentru naked-urile care circulă de partea aceasta a Atlanticului. Suspensiile sale nu au fost proiectate pentru lungile și dreptele șosele americane, ci pentru traseele montane virajate din Europa și pentru traficul aglomerat din orașele noastre. Pentru a accentua acest lucru, lansarea oficială a modelului a avut loc în sudul Franței, pe serpentine.

Vorbim de o furcă upside-down de 43 mm care, ce-i drept, nu este reglabilă, în schimb este precisă și stabilă pe curbe. Ultima dată când am văzut o asemenea furcă la un H-D a fost la XR1200, iar pe acela l-am condus pe circuit cu genunchiul pe jos. Și pe Roadster furca se achită bine de sarcină, transmițând riderului un nivel de încredere foarte reconfortant. În plus, nu plonjează neplăcut la frânări. Suspensia spate – o pereche de amortizoare din noua generație cu emulsie, reglabile – contribuie și ea din plin la buna ciclistică a motocicletei. Acest naked are o cursă a suspensiei generoasă, iar acest lucru înseamnă nu doar confort sporit, ci și un grad de absorbție a denivelărilor care îmbunătățește precizia pe traiectorie, în special în viraje. Datorită faptului că spatele lui Roadster este mai înălțat din amortizoare, este “afectată” pozitiv geometria cadrului – unghiul furcii este de 28,9°, față de cel de la Forty-Eight de 30,2°. Astfel, Roadster are o agilitate sporită și unghiuri de înclinare surprinzător de bune, comportându-se ca un naked veritabil, chiar dacă nu ca unul pur sportiv. Greutatea respecabilă (250 Kg) și poziția de condus nu îndreptățesc un comportament de “viespe”.

Cu toate acestea, Roadster este lejer de manevrat în orice condiții, răspunzând docil și fluid la impulsurile din ghidon și din scărițe. Ar fi răspuns și mai bine dacă scărițele ar fi fost amplasate mai în spate și mai aproape de cadru. Poziția riderului o fi ea ușor aplecată peste emblematicul rezervorul tip “alună”, dar picioarele îi sunt desfăcute larg, cu genunchii în vânt – nu chiar ideal pentru manevrarea din scurt. Iar când te oprești și pui picioarele jos, te aștepți ca scărițele să fie în spatele gambelor tale… dar nu, trebuie să fii atent să nu-ți lovești tibiile în ele – sunt poziționate prea în față.

Că tot am vorbit de cele 250 de Kg, trebuie spus că datorită unui centru de greutate foarte coborât, acestea nu prea se simt la manevrele pe loc, motocicleta putând fi condusă fără probleme și de reprezentantele sexului frumos cântărind numai 50 de Kg (un exemplu ilustrativ este soția mea, care nu scapă nicio ocazie să conducă un Sportster).

Revenind la poziția în mers, nu este deloc incomodă, este foarte… clasică, și oferă un bun control. Ca manevrabilitate, îmi aduce aminte mult de XR1200, lucru de înțeles pentru că are o geometrie a ciclisticii similară. Și șaua frumos cusută, fermă dar destul de confortabilă, are un design amintind de cel mai sportiv Harley din epoca modernă, același XR1200.

Motorul lui Roadster este clasicul V2 de 1200 cmc Evolution. Harley nu comunică niciodată puterea propulsoarelor, dar noi știm acesta că dezvoltă în jur de 70 CP. Dar puterea nu este atât de importantă la un H-D ca forța dată de cuplul generos (de data aceasta comunicat) de 96 Nm la 4000 rpm. Modul în care accelerează orice motocicletă echipată cu acest motor este greu de descris. Trebuie condus pentru a simți cum, foarte devreme în plaja de turație, cuplul te împinge înainte întinzându-ți mâinile pe ghidon, brutal, magistral, întotdeauna surprinzător dată fiind greutatea mare a motocicletei. Noul motor Milwaukee Eight este mai rafinat si are o plajă de putere mai largă, dar îmi va părea rău dacă pe viitor va dispărea din gamă acest Evolution plin de caracter. Vibrațiile la relanti sunt, firește, la ordinea zilei – deconcertante pentru un novice în ale Harley-urilor, dar obligatorii pentru un împătimit. În mers, vibrațiile se transformă într-un zumzăit plăcut, plin de atitudine. Vitezele mari se ating rapid și nicio clipă nu am simțit lipsa unei a 6-a trepte de viteză, etajarea cutiei fiind generoasă – în plus vântul începe să se “certe” cu tine, la fel ca la orice naked, începând cu 140 Km/h.

Dar o agilitate sporită, împreună cu un motor “vânos” nu ar fi fost o combinație binevenită fără niște frâne pe măsură. Iar Roadster plusează la acest capitol față de surorile din familia Sportster cu o pereche de discuri semi-flotante de 300 mm și etriere cu două pistonașe în față și un disc de 260 mm si etrier cu două pistonașe în spate. ABS-ul este, firește, standard. Discul suplimentar pe față face diferența, frâna fiind puternică și dozabilă, chiar dacă trebuie acționată bărbătește, cu toate degetele, ca la orice Harley. Dar forța suplimentară a sistemului te încurajează să forjezi motocicleta și chiar să frânezi târziu, până în mijlocul virajului, bazându-te și pe aderența excelentă a pneurilor Dunlop – 120/70 R19 fața și 150/70 R18 spatele.

Și pentru că ne-am coborât ochii până la nivelul roților, nu putem să nu remarcăm frumusețea jantelor de aliaj cu 5 perechi de brațe duble, care în mers dau impresia că ar fi spițe – cu siguranță o victorie a designerilor în fața celor de la departamentul economic al Harley-Davidson. Dar pentru succes în Europa, astfel de detalii nu pot fi ignorate. Cum nici calitatea superioară a tuturor finisajelor nu poate lipsi de pe lista de calități, iar Roadster bifează relaxat acest capitol. Finalele de eșapament, capacele motorului, ceasul de bord mixt analog/digital cu indicator de treaptă de viteză, șaua, rezervorul, negrul mat dominant care a exilat majoritatea cromului, toate acestea sunt detalii în care te poți pierde cu privirea minute în șir și care dau motocicletei stilul retro atât de apreciat de europeni. Frumusețea, atenția la detalii, împreună cu mândria de a avea un Halrey-Davidson cu un ADN legendar, ar trebui să facă din Roadster un succes pe bătrânul continent, acolo unde Sportster este familia Harley cu cea mai rapidă creștere a vânzărilor în ultimii ani. Prețul este competitiv în gama producătorului american – la 13.150 Euro cu TVA inclus, este cel mai scump Sportster dar, după standardele europene (și după părerea mea), este si cel mai “cool”. Retro-cool…

Harley-Davidson 1200 CX Roadster poate fi achiziționat de la importatorul oficial: www.harley-davidson-bucuresti.ro

Distribuie articolul

Galerie foto

 

Fișă tehnică

MOTOR

V2 Evolution® răcit cu aer

Alezaj x cursă – 88,9 mm x 96,8 mm

Cilindree – 1202 cmc

Raport de compresie – 10:01

Alimentare – injecție electronică secvențială (ESPFI)

Transmisie finală – pe curea

PERFORMANȚE

Cuplu motor – 96 Nm / 4000 rom

Unghiuri de înclinare – 30,8 / 31,1

Consum de carburant – 5,1 l/100 km

Emisii CO2 – 115 g/km

DIMENSIUNI

Lungime – 2185 mm

Înălțime șa – 785 mm

Gardă la sol – 150 mm

Unghi furcă – 28.9°

Ampatament – 1505 mm

Pneu față – 120/70R19 M/C

Pneu spate – 150/70R18 M/C

Rezervor de carburant – 12,5 litri

Greutate la gol – 250 kg

Greutate la plin – 259 kg

CULORI

Black Denim, Two-Tone Billet Silver / Vivid Black, Velocity Red Sunglo, Vivid Black

Leave a Reply

Your email address will not be published.